S-au împlinit pe data de 25 mai a.c. sapte ani de la încetarea din viata a Comandantului Miscarii Legionare, Horia Sima.
Personalitate marcanta, om pe care o rânduiala deosebita în viata l-a purtat pe un drum aspru, dar luminos, acela de a duce mai departe povara legionara, de a face cunoscut în lume crezul lui Corneliu Zelea Codreanu si de a fi prezent pe scena politica româneasca în momentele grele ale istoriei ei.
Viata unui om nu este însemnata prin numarul de ani în care se consuma, ci prin intensitatea cu care arde, prin tensiunea tesuta în urzeala ei. A trai în indiferenta fata de cei din jur, rezolvând numai problemele existentei proprii, neimplicându-te în trebuintele societatii din care faci parte, sta la îndemâna oricui. Este, poate, destinul marei majoritati a oamenilor. Ei se nasc, cresc, se realizeaza profesional, procreaza, mor. Cursul acestor vietuiri este mai mult sau mai putin linistit, uneori chiar monoton.
Desigur este important sa te realizezi si sa-ti creezi un rost. Este chiar imperativ, de laudat . Dar nu este suficient. Minunatul suflu al vietii cu care am fost înzestrati ne cere mai mult decât atât. Ne cere o traire substantiala, cu miez germinativ, o traire darnica fata de societate. Ne obliga sa stimulam vocatia obsteasca care, de cele mai multe ori, lâncezeste în noi.
Sub acest aspect, cu aceasta încarcatura sociala si cu straduinta de a patrunde problemele nationale ale timpului sau , se petrece viata lui Horia Sima. Rostul lui printre noi a fost sa se implice fara rezerve în mareata opera începuta de Corneliu Zelea Codreanu, omul care a urnit si a tras dupa sine generatiile românesti dintre cele doua razboaie (si poate si altele) angajându-le într-un formidabil iures national.
Ridicând sabia cazuta , dar nu frânta, din mâna Capitanului , Horia Sima continua idealurile si lupta acestuia.
În istoria zbuciumata a Miscarii Legionare Corneliu Zelea Codreanu este Întemeietorul, Horia Sima esteContinuatorul si, daca Dumnezeu o va vrea, va apare într-o buna zi si Realizatorul tuturor dezideratelor si visurilor românesti pentru care atâta au trudit cei doi mari înaintasi.
În aceasta scurta expunere a vietii, cu rosturile ei, a Comandantului Miscarii Legionare, vom considera patru aspecte principale ale acesteia :
1. omul Horia Sima ;
2. legionarul Horia Sima ;
3. omul politic Horia Sima ;
4. scriitorul Horia Sima.
I. OMUL HORIA SIMA.
Nascut la 3 iulie 1906 în Bucuresti, urmeaza… Citește în continuare
. . . . . . . . . . . .
În nici un moment din viata sa , nu s-a lăsat convins de
anumite perspective atrăgătoare, nu s-a lăsat depăsit de anumite evenimente sau înfricosat de situatia precară a Legiunii în atât de numeroase împrejurări. S-a păstrat totdeauna calm si stăpân pe situatie. N-a încercat să se adapteze, ci a încercat să domine situatia. În loc să oscileze pe toate tablourile, în speranta unui “aranjament”, a rămas ferm pe pozitia majoră a Miscării.
A înteles, înaintea multora, că soarta Legiunii nu stă legată de evenimentele epocii, oricât de importante ar fi ele si oricât de definitive ar părea. Miscarea se păstrează în istorie atâta timp cât îsi va păstra autenticitatea ideologică si independenta politică. Ea trăieste prin esentele ei doctrinare si prin credinta legionarilor.
Miscarea Legionară nu este un partid oarecare ce se acomodează evenimentelor numai să poată exista. Ea este o organizatie vie ce impune prin originalitatea si perenitatea ei. Horia SIMA a afirmat prin vorbă si faptă că Legiunea trăieste prin existenta nezdruncinată a doctrinei, a etosului si finalitătii sale. Orice concesie pe una din aceste directii poate constitui o spărtură fatală, pentru că natura socio-spirituală a Miscării Legionare se sprijină pe norme si concepte iesite din comun.
Asa se întelege pozitia sa intransigentă pe tema esentelor legionare cât si admiratia fată de Corneliu CODREANU. Căpitanul a fost cel care a intuit aceste esente. Si tot Căpitanul a fost si chezăsia lor. Or, nu poti accepta o parte fără a purta respectul si asupra celorlalte părti. Ar constitui o anomalie de concept în a mărturisi dragoste si respect fată de persoana Căpitanului si a contesta anumite norme sau idei emanând din gândirea lui. De aceea, pozitia legionară a lui Horia SIMA este imbatabilă si incontestabilă. Iar alegerea ca urmas al Căpitanului capătă toată importanta ei logică si istorică. A fost investit în această functie pentru că întrunea atributele necesare functiei. Fiindcă Seful Legiunii, înainte de a fi un om politic, trebuie să fie apărătorul esentelor filozofice si spirituale ale doctrinei. Altfel nu mai este seful unei organizatii revolutionare în spirit si comportament.
Numai avându-se în vedere acest aspect particular, se poate întelege un fapt extrem de important, pe care dusmanii si inconstientii caută să-l conteste sau să-l micsoreze. Printre actele pozitive care-i sunt atribuite de istorie, este si acela de a fi salvat Miscarea de la… Citește în continuare
Dragi camarazi,
Cum ne aflăm în ajunul unor momente decisive, când omenirea va fi chemată să aleagă între sclavie si libertate, îmi îngăduiau să fac o dare de seamă asupra celor ce-am înfăptuit în acest lung exil, de peste 40 de ani si ce trebuie să mai facem.
I. Identitatea politică si spirituală.
Cu toate vrăjmăsiile ce le-am suferit si marile pierderi de vieti omenesti, am reusit să rămânem ceea ce am fost de la origine: o miscare cu profilul ei politic si spiritual clar definit. Suntem mai putini, dar tot noi suntem, asa cum ne-a lăsat Căpitanul: pe linia de onoare si de viată a neamului nostru, înfrătiti permanent cu aspiratiile lui cele mai înalte.
II. Organizatia.
Fără să ne abatem de la sistemul de organizare al Legiunii, fixat în Cărticica Sefului de Cuib, am completat si dezvoltat ceea ce există în realitate încă de pe timpul Căpitanului. Am încheiat organizarea Senatului si a Consiliului Politic, prin stabilirea regulamentelor lor de functionare. Ne rămâne să facem acelasi lucru cu Forul Legiunii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom lua în dezbatere statutul de organizare al acestei instante în 13 ianuarie 1983, cu prilejul aniversării de la Majadahonda.
III. Scrierile legionare.
Am reprodus aproape în întregime literatura clasică a Legiunii, îmbogătind-o cu noi lucrări referitor la trecutul Miscării sau actele care explică doctrina noastră. Dar nu e îndestulător. Comori de amintiri zac încă în sufletul nostru. Ar trebui ca toti legionarii să-si scrie memoriile, ca să nu se piardă atâtea întâmplări memorabile. Evocarea trecutului are o dublă semnificatie: e mai întâi un act de pietate fată de eroii si martirii nostri, care nu mai pot cuvânta si care ne-au lăsat nouă sarcina să spunem lumii pentru ce si-au dăruit ei viata, dar constituie în acelasi timp si o masă de adevăruri destinate să servească la îndrumarea noilor generatii, intoxicate fie de propaganda bolsevică, fie dezorientate de răuvoitorii din lumea liberă. Amintesc în această privintă greaua pierdere ce a suferit-o istoria prin disparitia camarazilor Leonties si Rosu. Împotriva avertismentelor mele, au tot amânat să astearnă pe hârtie amintirile lor până ce i-a surprins moartea. Repet această rugăminte: nu întârziati, fratilor, căci viata fiecăruia dintre voi este o mare pledoarie în favoarea Legiunii.
IV. Editarea lucrărilor.
Odată memoriile scrise, nu trebuie tinute în sertare. Trebuie tipărite, căci riscă să se piardă. Am făcut până acuma numai isprăvi mari si în acest domeniu. Dovadă e… Citește în continuare
-Circulară-
Legionari,
S-au asternut patruzeci de ani peste crima din Pădurea Tâncăbesti, când Căpitanul, cu Nicadorii si Decemvirii, au fost strangulati de jandarmi, când erau transportati de la Râmnicu Sărat la Bucuresti, si apoi, ciuruiti de gloante, asvârliti într-o groapă comună, dinainte pregătită, în aria închisorii Jilava.
Cei ce am trăit acel moment de groază si cutremurare, ne aducem aminte de acel comunicat infam dat de guvern, prin care anunta moartea lor “pe când încercau să fugă de sub excortă”.
Nu au încercat să fugă, cum spunea comunicatul, pentru că erau legati de mâini si de picioare de băncile brecurilor în care erau transportati, încât nu puteau face nici o miscare. La semnalul convenit, jandarmii din spatele lor le-au aruncat o trânghie de gât si au tras cu putere. Ce-a urmat, ne putem imagina. Niste horcăituri groaznice ale unor oameni cărora li se tăiase respiratia si se luptau cu moartea.
Crima din 30 Noiembrie 1938 nu a rămas nepedepsită. Nici n-au trecut doi ani de la asasinarea lor si în altă noapte, din 26/27 noiembrie 1940, călăii lor au căzut răpusi de gloantele legionarilor. Armand Călinescu a fost împuscat mai înainte, iar regele a fost alungat de pe tron.
Îndemnul Căpitanului a fost urmat de legionari : “dacă voiu fi ucis, să mă răzbunati”.Nu a fost răzbunat în proportiile cum ar fi meritat această crimă monstruoasă, dar totusi principalii ei autori morali si materiali au pierit în timp ce se deshumau osemintele lui.
Guvernarea noastră a durat putin, dar totusi suficient de mult ca să se facă dreptate Căpitanului: trupul lui ferit de putrezire a fost purtat pe umeri de legionari si asezat alături de Mota si Marin, în mausoleul de la Casa Verde, ucigasii lui au fost pedepsiti, iar procesul nedrept ce I s-a intentat în 1938, prin care era acuzat de trădare, a fost revizuit de Curtea de Casatie, dându-se o sentintă de achitare.
Se pare că acesta a fost rostul principal al guvernării noastre din 1940: să strângem osemintele legionarilor din gropile unde au fost asvârliti ca niste fiare, să le îngropăm după datina crestinească, cu participarea întregului popor, si apoi să le facem dreptate postumă, pedepsind pe cei vinovati de moartea lor.
Actiunea de reparatie se împlinise. Căpitanul înviase din morti, cum spune Posteucă, biruind pe cruzii săi dusmani. De acuma nu mai era loc pentru noi pe scena principală a istoriei. Îndată după aceea a… Citește în continuare
-Circulara -
Legionari,
Privind in urma la cei 50 de ani de viata legionara sufletul nostru se umple de bucurie gandindu-ne prin cate am trecut, prin ce incercari cumplite, cate paduri cu fiare salbatice si mlastini ale deznadejdii am strabatut, pana ce-am ajuns la aceasta culme a aniversarii semicentenarului.
Am supravietuit regimului falsei democratii din Romania, care ne-a zdrobit oasele ca sa ne lepadam de credinta noastra; am iesit biruitori si din inclestarea cu regimul dictaturii carliste, dupa ce am lasat in urma un lung sir de morminte, in frunte cu insusi intemeietorul Miscarii, Capitanul nostru etern, Corneliu Zelea Codreanu; am rezistat si dementei prigoane antonesciene, care a transformat razboiul din rasarit in arma a uciderii noastre.
Nu ne-am plecat genunchii nici in fata puhoiului bolsevic, desi toate puterile iadului s-au dezlantuit contra noastra ca sa ne extermine. Cu mandrie si demnitate am tinut sus steagul Legiunii in acest lung si apasator exil, o mana de oameni loviti din toate partile, aparandu-l cu o energie mereu reinnoita.
Explicatia acestei rezistente supraomenesti dusmanii nu vor intelege-o niciodata si unul dupa altul vor cadea in fata intariturilor noastre; la 24 iunie 1927, nu s-a intemeiat un partid oarecare, ci s-a nascut o noua lume, inzestrata cu noi coordonate spirituale. Luand ca indreptar invatatura crestina, Capitanul a asezat-o in centrul de desfasurare al intregii istorii nationale. Legiunea este o organizatie politica de inspiratie crestina care se caracterizeaza prin aceea ca interesul este substituit cu generozitatea, tendinta de acaparare de bunuri materiale cu spiritul de sacrificiu si individul marunt si egoist cu “omul nou”, eroul plenar ce se realizeaza pe toate planurile vietii sociale. Capitanul a calauzit neamul nostru spre albia vietii adevarate, al carei inceput e in izvorul cristalin al dragostei.
Intre comunism si legionarism se deschide o prapastie de netrecut; noi luptam dinamizati de o pasiune creatoare, voind sa transformam lumea, facand-o mai buna si mai dreapta. Comunistii avand ca tata pe Principele Intunericului, si-au facut sufletul lacas al urii si tinta lor este sa distruga asezamantul milenar al crestinismului. Noi nu putem fi niciodata alaturi de ei, caci din acel moment am inceta sa mai existam ca miscare, ne-am autodesfiinta instantaneu.
Priviti la ce se intampla si in Europa si in intreg Occidentul. N-are aceasta lume tot ce ii trebuie ca sa fie multumita ? O economie infloritoare, arme de o eficacitate incomparabila si o superioritate vadita in toate domeniile vietii… Citește în continuare
Legionari,
In imprejurarile tulburi si amenintatoare prin care trece omenirea astazi, avem nevoie mai mult ca oricand sa invocam sprijinul si ocrotirea Arhanghelului Mihail, patronul spiritual al Miscarii Legionare.
Va aduceti aminte de minunata intalnire a Capitanului cu icoana Sf.Arhanghel Mihail in inchisoarea Vacaresti si ce consecinte extraordinare a avut aceasta descoperire in viata lui si a Legiunii? De atatea ori s-a interpus Arhanghelul pentru el, salvandu-l din situatii grele si dandu-i prilejul sa asigure Legiunii dezvoltarea si taria necesara pentru a rezista tuturor prigoanelor.
Va aduceti aminte ca biruinta legionara de la 6 septembrie a avut loc exact in ziua cand Biserica praznuieste Minunea Arhanghelului Mihail, pe care o evoca si Ion Mota in cunoscutul sau articol inchinat minunilor savarsite de Arhanghel.
In epoca de expansiune a crestinismului, Arhanghelul Mihail era patronul predilect al tuturor cruciatilor care si-au daruit viata pentru Cristos, luptand in Asia Mica, in Palestina si Siria, in rasaritul Europei si apoi contra otomanilor. El a fost simbolul cavalerismului medieval si intr-o multime de biserici occidentale si orientale stralucesc icoana sau sculptura lui la loc de cinste.
Ceea ce strabate pana la noi, cand contemplam chipul Arhanghelului Mihail cu sabia in mana, calcand sub picioare pe principele raului, este puritatea simtirii lui de aparator al Tronului Divin si curajul sau senin si linistit. El stie ca va birui, nu pentru ca lupta nu ar fi grea si dusmanul puternic, ci pentru ca se afla in slujba Binelui si Adevarului.
Avem si noi nevoie, in aceste clipe de mare cumpana, cand se aud tot mai aproape de noi “fiarele padurii bolsevice”, urlandu-si satisfactia de a ne vedea in curand sfasiati, sa ne incingem cu sabia netematoare a Arhanghelului.
Trebuie sa fim constienti ca Dumnezeu ne-a facut onoarea si ne-a rezervat locul ca sa luptam pe un front mult mai larg decat al propriei natiuni… Suntem chemati sa servim miilor de oameni care mai cred in mantuirea omenirii. Suntem purtatorii unei credinte care va cunoaste astazi o mare expansiune, caci dupa falimentul democratiilor de tip liberalo-burghez, nu mai raman in arena decat nationalismul si comunismul.
Trebuie sa cinstim aceasta raspundere, oferind tot ce avem mai bun din noi, facand mai multe sacrificii, veghind cu mai mare atentie ca inamicul sa nu se furiseze in randurile noastre si dand dovada de mai mare disciplina, unitate si spirit combativ.
Suntem putini, dar daca forta fiecaruia se multiplica cu efluviile spirituale… Citește în continuare
Senatul Legiunii este o institutie legionară strâns legată de existenta Miscării. Senatul are ca antecedent institutia cu acelasi nume de pe timpul Căpitanului, în care am introdus anumite modificări, impuse de noile sarcini. Spre deosebire de Consiliul Politic, care este o institutie dinamică ce explorează necontenit spatiile exterioare ale Miscării, pentru a putea lupta cu alte grupuri politice, Senatul Legiunii actionează din perspectiva interioară a Miscării. El este ca o fortăreată, sau ca o stâncă, de care se izbesc toate valurile dusmane. El este depozitarul constiintei legionare în forma ei cea mai cristalină. El se miscă pe linia permanentelor legionare. Caracteristicile lui sunt soliditatea conceptiei si impenetrabilitatea lui, la orice actiuni sau tendinte străine de spiritul legionar. “Pe aici nu se trece” ar putea fi deviza lui, căci Senatul respinge tot ce ar putea să dăuneze structurii legionare.
Senatul Legiunii este format din oameni inabordabili infiltratiilor, adulatilor sau falselor forme de gândire legionară. El este impregnat de o anumită maiestate a destinului legionar. Priveste mai mult în viitor, este îngrijorat mai mult de ceea ce ar putea să se întâmple mâine, decât de complexele politice trecătoare. Senatul stă de veghe ca linia Miscării să nu sufere alterări care ar putea să primejduiască însusi firul continuitătii legionare.
Atributiile Senatului.
1. Păstrarea nealterată a doctrinei legionare.
2. Împreună cu Seful Legiunii, asigură unitatea Miscării.
3. Observă ca orice înnoire în cadrul organizatiei să respecte structura Miscării, asa cum a fost ea fixată în Cărticica Sefului de Cuib.
4. Veghează asupra educatiei legionare si inspectează buna functionare a organizatiei.
5. Constituie din sânul lui Juriul de Onoare al Miscării.
6. Înaintează Sefului Legiunii propuneri de înaintare în grad si de acordare de distinctiuni.
7. Îsi dă avizul în chestiuni de mare răspundere, când este solicitat de Seful Legiunii.
8. Consacră si proclamă pe noul Sef al Legiunii, în caz de vacantă.
Horia Sima
1 februarie 1975
-Comunicat final -
Bătălia pentru ridicarea Monumentului de la Majadahonda s-a încheiat cu o biruintă totală.
Sfintirea si inaugurarea Monumentului s-au săvârsit în dimineata de Duminică, 13 septembrie 1970, cu participarea unui numeros public spaniol si român, si în mijlocul unei mari însufletiri.
Toti cei ce-au văzut Monumentul au rămas înmărmuriti de frumusetea lui si si-au exprimat adânca lor admiratie.
De acum s-au împlinit si cuvintele lui Mota, care în mijlocul unei lupte din care toti păreau sortiti mortii, spunea camarazilor lui :”De acum, copiii jucându-se pe aceste coline, îsi vor aduce aminte că aici a căzut glorios compania 21, iar în România vor fi mândri de noi că am murit eroic”. În fata Monumentului copiii din Majadahonda fac pelerinaj si privesc îndelung inscriptia de pe el, întrebă cine au fost cei doi eroi.
Putem fi cu totii mândri si multumiti că, în termenul prevăzut, Monumentul s-a ridicat din solul arid al Castiliei si acuma străluceste în bătaia soarelui, având ca scenar impunător coroana muntilor Guadarama.
Ultimele lucrări s-au încheiat exact în ziua de 12 septembrie ca final al unui efort titanic de sase luni. Primele trei luni, martie, aprilie, mai, au fost folosite pentru pregătirile financiare si tehnice, iar ultimele, iunie, iulie, august, pentru cioplitul pietrei, nivelarea terenului si constructia propriu-zisă.
Când veti cunoaste în amănunt tot ce s-a realizat pe un teren abrupt -dintr-o groapă de 9 metri să ridici un monument de 15 metri- veti întelege mai bine valoarea lui nu numai sub aspect arhitectonic, ci si ca expresie a dinamicei legionare.
Printr-o serie de fericite coincidente pe care nu le puteam atribui hazardului, ci numai vointei lui Dumnezeu, toate riscurile ce ni le-am asumat când am lansat apelul, au fost nivelate si eliminate. Ajutoare ne-au venit din toate părtile pentru a face ca lucrarea să meargă înainte : colaboratori harnici si priceputi, o populatie care ne-a înteles si ne-a sprijinit, si sute de familii care si-au rupt din necăjitul lor buget de familie pentru a contribui cu o cărămidă . Până si timpul a fost de partea noastră – un timp însorit, sec si constant care a înlesnit închegarea betonului în jurul plăcilor de granit. O vară prelungită cum n-a mai avut Spania de 37 de ani.
Am ales ca dată a sfintirii Monumentului ziua de nastere a Căpitanului, pentru că de la el începe totul, si Legiunea si Mota si acest sacrificiu. Duhul lui ne-a… Citește în continuare
-Catre toti legionarii si prietenii Miscarii-
Camarazi,
Se implinesc astazi saizeci de ani de cand pe plaiurile Moldovei a vazut lumina zilei Capitanul tuturor legionarilor, al celor care sunt in viata si al celor care vor veni dupa noi.
Aparitia Capitanului in istoria neamului nostru nu poate fi incadrata in limitele timpului in care si-a desfasurat activitatea. El a prezidat si epoca in care a trait cu un simt politic pe care nu l-a dovedit nici unul din conducatorii celorlalte partide, dar s-a ridicat peste intamplarile veacului sau prin idealul cu care a inzestrat poporul romanesc.
Idealul legionar imbratiseaza toata istoria neamului nostru cu timpul care a fost si timpul care va veni si se ridica maiestuos chiar dincolo de frontierele istorice ale natiunii, oferindu-si rodnicia lui Dumnezeu.
Aceasta proiectie in universal a invataturii Capitanului o salveaza de la actiunea destructiva a vremii. Cand toate framantarile politice ale epocii noastre nu vor mai fi cunoscute decat din cartile de istorie, legenda Capitanului isi va tese taina peste veacurile viitoare, inflacarand imaginatia oamenilor de maine si infrumusetandu-le viata.
Capitanul este o sabie intre doua lumi, cum caracterizeaza Banea aparitia lui in istoria neamului romanesc. El a despartit lumea coruptiei, a lasitatilor si a tradarilor, de lumea eroismului, a dragostei, a cavalerismului si a generozitatii. Pentru zidirea acestei lumi noi si-a daruit propria lui viata cu o impacare sufleteasca si cu o seninatate care aduce aminte de jertfa primilor crestini.
O miscare inaltata pe fundamente spirituale nu poate fi nimicita de valul evenimentelor. Pozitiile ultime ale Legiunii sunt inexpugnabile. Astazi Miscarea Legionara constituie pavaza cea mai sigura a poporului romanesc contra muscaturilor veninoase ale sarpelui bolsevic. Trupul neamului nostru sangereaza din mii de rani, dar sufletul lui n-a putut fi subjugat de doctrina satanica a bolsevismului, gratie energiilor pe care le degajeaza fara incetare crezul legionar.
Nu s-a schimbat nimic din datele problemei interne si externe a poporului romanesc, asa cum ele au fost expuse de Capitan la vremea lor. Ne aflam angajati in aceasta lupta. Deosebirea consta numai in extensiunea ce-a luat-o lupta contra puterilor raului. Astazi frontul anticomunist imbratiseaza intreaga omenire. Capitanul a identificat inca de acum 40 de ani pe inamicul mortal al tuturor popoarelor. Actionand permanent sub impulsul orientarii imprimate de Capitan, Miscarea Legionara a devenit o miscare de avangarda in lupta contra bolsevismului si anexelor lui.
Cine ne conduce astazi in batalie? Nu suntem noi, legionarii pribegi,… Citește în continuare