H o r i a S i m a . c o m

" Cauza naţională nu se serveşte cu întreruperi, cu absenţe nemotivate, cu vacanţe, ci numai prin permanenţă în efort. "

Director: Gheorghe Costea Avda. Alberto Alcocer, 47-110 -A' MADRID-16
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera, 20
Anul XXIII, Nr. 3-4, Ianuarie - Februarie 1987

Ne aducem aminte ca ieri de pomenirea a un an dela căderea glorioasă a eroilor Mota şi Marin pe câmpiile Spaniei. Pe atunci trăia Căpitanul şi întreaga cohortă de fruntaşi ai Legiunii îl însoteau la Biserica Sf. Ilie Gorgani. Ne aflam în pragul Anului 1938, când a început cumplita prigoană carlistă. Multi din cei ce s' au închinat atunci în Biserici, slăvind memoria lui Mota şi Marin, au pierit in doi ani, secerati de fiarele regimului. Poporul anonim şi tăcut a luat parte şi atunci, cu zecile de mii la slujbe, alipindu-se de duhul celor înmormântati la "Casa Verde", caşicum ar fi presimtit furtuna ce va isbucni.

Multi n'au înteles nici atunci şi nici mai târziu sensul jertfei dela Majadahonda. Nu ma refer la duşmani, cari au condamnat expeditia, ca fiind săvârşită în slujba unei cauze streine, dar chiar multi oameni de treabă, cari compătimeau pe cei ce-au pierit in războiul din Spania, nu au pătruns tâlcul acestui sacrificiu.

De fapt Mota şi Marin au luptat pentru un ideal, pentru o credintă, care depăsea fruntariile tării noastre şi se înscria pe linia de destin a întregei civilizatii creştine. "Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Cristos! Puteam noi să stăm nepăsători?" In aceste cuvinte rostite cu cutremurare de Mota, se rezumă toata durerea acestui suflet mare şi nobil, care nu putea suporta priveliştea din Spania, a Bisericilor dârâmate sau arse, a icoanelor profanate şi a miilor de preoti ridicati dela Altare şi ucişi. Comuniştii săvârşeau un atentat contra totalitătii creştine, contra Bisericii întemeiata de Mantuitor, si, in ultima analiza, un sacrilegiu Celui Prea Inalt.

Ce fac oamenii in aceasta situatie, cand puterile raului s'au coalizat pentru "a dărâma aşezarea creştina a lumii ?" Multi vor trece nepăsători peste holocaustul din Spania, multi îl vor condamna, dar nu vor avea tăria sufletească sa intre în luptă, alâturi de oştile nationaliste, pentru a apăra pe Cristos de furia hoardelor Anticristului. Mota a gândit altfel.

"Cristos e acelaşi în Spania ca şi în Romania. Când o oaste diabolică se ridică pentru a-l alunga din lume, când figura luminoasă a Mântuitorului e împunsă cu baioneta şi mitraliată, atunci toti oamenii, din orice natie ar fi, trebue sa se ridice în apărarea Crucii."

Această conceptie universală a creştinismului, care nu cunoaşte hotare, care se ridică în apărarea lui Cristos, oriunde Sfânta Lui Fată este lovita şi batjocorita, i-au determinat pe Mota şi fratele său Marin, să-si împlinească rostul suprem al vietii în tranşeele din Spania.

"Mor fericit, Corneliu, pentru Cristos, Neam şi Legiune", sunt cuvintele testamentare ale lui Mota, lăsate Căpitanului. Moartea pentru Cristos este maximum de fericire ce i se poate hărăzi individului, căci Cerul i se deschide, aşezându-l în î mpărătia dreptilor.

Dar folosul jertfei lui Mota şi Marin nu se limitează la propia lor persoană, la ceeace ar primi ca răsplată din partea Divinului Creator. Roadele ei sunt cu mult mai îmbelşugate şi se extind pâna la sfârşitul veacurilor.

"Să nu lăsam copiilor noştri, strigă cu durere Mota, o tara fără Cruci, fără Icoane, fara Biserici."

Pilda lui şi a lui Marin e destinată să servească de avertisment tuturor Românilor, tuturor Natiunilor şi întregei omeniri creştine. Oştile întunerecului stau la pândă ca să-si extindă experienta lor destructiva din Spania asupra altor tari şi popoare. Alte natiuni vor suferi aceeaşi soarta, aceleaşi încercări de descreştinare, cu aceleaşi metode brutale şi nemilostive, daca umbrele Anticristului vor patrunde pe teritoriul lor.

Astăzi profetia lui Mota a devenit o crudă realitate. Sute de milioane de oameni din Europa centrala şi răsăriteană se sbat în negurile mortii spirituale. Ce-a văzut Mota în Spania, se repetă la scară mondiala. Si printre popoarele ce si-au pierdut libertatea de a se închina lui Cristos, se găseşte şi bietul nostru popor. Ultimele întâmplari din Romania indică cu toata claritatea intentiile actualilor stăpâni ai tării noastre de a smulge din sufletul copilaşilor orice urmă de alipire de Cristos şi Biserica Lui.

Iată câta dreptate a avut Mota, când îndemna pe Români să lupte pentru a nu lăsa copiilor lor o "tară fără Cruci, făra Icoane, făra Biserici."

Se înşală cei care cred ca mesajul testamentar al celor doi eroi, pecetluit cu sângele lor, este un simplu fapt istoric, ca atâtea altele: a fost, s'a dus şi a dispărut în negura vremurilor. E ceva mai mult. E un mesaj viu, a carui valabilitate rămâne inalterabilă câtă vreme va dăinui actuala situatie a lumii. Omenirea nu poate trăi indefinit, împărtita între imperiul Anticristului, cu sediul la Moscova, şi imperiul Libertatii, unde mai dainueşte Biserica lui Cristos. Criza se apropie. Una din cele două entitati e sortită să dispară. Mesajul lui Mota nu se adresează acuma numai poporului românesc, ci tuturor popoarelor.

"Luptati, ca să nu lăsati copiilor voştri o tara fără Cruci, fără Icoane, fără Biserici". Altminteri, veti avea soarta creştinilor din răsărit, atrăgându-vă şi mânia lui Dumnezeu, care vede cu durere cum ati lasat pradă pornirilor ucigaşe ale Anticristului Sfintele Aşezăminte, întemeiate de Fiul Său, cu sângele vărsat pe Cruce.

Horia Sima