H o r i a S i m a . c o m

" Cauza naţională nu se serveşte cu întreruperi, cu absenţe nemotivate, cu vacanţe, ci numai prin permanenţă în efort. "

Director: Gheorghe Costea Avda. Alberto Alcocer, 47-110 -A' MADRID-16
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera, 20
Anul XXVII, Nr. 1-2, Noembrie - Decembrie 1990

Deşi a trecut mai bine de o jumatate de an dela răspândirea "Proclamatiei dela Timişoara" - 11 Martie 1990- ea îsi păstreaza pâna astăzi actualitatea ei politica. E un document remarcabil care depăşeşte limitele acestui oraş şi acestei provincii, pentru a se proecta asupra tarii întregi. "Illo tempore", când s'a născut şi a văzut lumina zilei, "Proclamatia dela Timişoara" a avut un răsunet imens în toate straturile poporului nostru şi în toate regiunile României.

Iata dece, deşi aparent cu întârziere, ne permitem sa comentăm acest discurs catre natiune al forului timişorean, care l-a conceput şi si-a asumat paternitatea lui.

I. - In contra acelora care vor să diminueze valoarea revolutiei nationale din 22 Decembrie 1989, dându-i o semnificatie marginala, bravii stegari dela Timişoara proclama sus şi tare întâietatea acestui oraş în deslăntuirea acestei revolte populare contra unui regim criminal şi odios.

"Populatia oraşului Timişoara a fost initiatoarea Revolutiei române. Intre 10 şi 20 Decembrie 1989 ea a purtat de una singura, un înverşunat război cu unul din cele mai puternice sisteme represive din lume. A fost o încleştare cumplita, pe care numai noi, timişorenii, o cunoaştem la adevăratele ei proportii. Deoparte, populatia neînarmata, de cealaltă parte Securitatea, Militia, Armata şi trupele zeloase ale activiştilor partidului. Toate metodele şi mijloacele de reprimare s'au dovedit însă neputincioase în fata dorintei de eliberare a timişorenilor şi a hotarîrii for de a învinge. Nici arestarile, nici molestarile, nici chiar asasinatele în masă nu i-au putut opri. Fiecare glont tras a adus pe baricadele Revolutiei alti o sută de luptători. Si i-am învins. In 20 Decembrie 1989, Timişoara a intrat definitiv în stăpânirea populatiei, transformându-se într'un oraş liber, in marea închisoare care devenise în acele zile România."

Proclamatia restabileşte ordinea reală a evenimentelor: în 16 Decembrie s'a ridicat Timişoara şi după patru zile de luptă a învins temutele forte ale regimului. Este adevărat că în ultima clipa armata s'a ataşat revolutionarilor, dupăce la început a tras şi ea în multime.

In celelalte oraşe ale tării, populatia s'a pus in mişcare şi a ieşit pe străzi abia dupăce a aftat de dramaticele întâmplări dela Timişoara, care a provocat acolo sute de morti şi dispăruti.

Nici astăzi nu se ştie exact numărul celor căzuti la Timişoara în aceste lupte.

In 20 Decembrie, aşadar, cum spune proclamatia, Timişoara era un oraş liber, unde aşa zisele forte de ordine capitulaseră in fata disprelului de moarte al populatiei. La Bucureşti încă nu se decisese soarta revolutiei. Ciocnirile continuau pe străzi, şi abia in 22 Decembrie, populatia a avut certitudinea căderii regimului.

"Slăvită Timişoară", aşa cum glorifică cântecele poetilor improvizati strălucita faptă revolutionară a acestui oraş. Timişoara a schimbat cursul istoriei româneşti. 45 de ani de robie au fost înlăturati prin efortul eroic şi sacrificiul acestui oraş legendar.

II. - După această teribilă lectie istorică, dată unui regim scelerat, s'au ridicat glasuri şi s'au formulat opinii, că adevărata revolutie nu a fost aceea ce-a isbucnit la Timişoara şi apoi s'a propagat la Braşov. Sibiu, Bucureşti şi alte oraşe ale tării, ci ea se datoreşte unor combinatii de culise ale opozantilor regimului, recrutati chiar din sânul acestuia. Proclamatia desminte şi condamnă aceste apucături neoneste, cari vor să transforme o mare revolutie natională într'o afacere cospirativă a câtorva indivizi.

" 0 serie de fapte întâmplate în România, îndeosebi după 28 Ianuarie 1990, vin în contradictie cu idealurile Revolutiei dela Timişoara. Aceste idealuri nu au fost aduse la cunoştinta opiniei publice decât partial şi confuz, de către mijloacele massmedia centrale."

In aceste conditii, participantii la evenimente, timişorenii, se văd nevoiti să explice natiunii pentruce au pornit ei revolutia.

III. - Revolutia din Timişoara, din primele ore ale isbucnirii ei, n'a fost îndreptată numai contra regimului ceauşist, ci a avut şi un caracter categoric anticomunist.

"In consens cu aspiratia a sute de milioane de oameni din Estul Europei, am cerut şi noi abolirea imediată a acestui sistem totalitar şi falimentar. "

IV. - Revolutia dela Timişoara a fost şi o replică dată ideologiei şi tehnicei comuniste de învrăjbire a claselor sociale. Trebue plecat dela realitatea că toate categoriile sociale au fost oprimate de regimul comunist şi toate au făcut cauză comună pentru a-l doborî şi a-l scoate din istorie.

Proclamatia afirmă că la Revolutia din Timişoara "au participat toate categoriile sociale. Pe străzile Timişoarei, au căzut secerati de gloante, unul lângă altul, muncitori, intelectuali, functionari, studenti, elevi, copii şi chiar locuitori ai satelor."

Proclamalia mai stabileşte că "alături de români, s'au jertfit şi maghiari, germani şi sârbi, membri ai unor grupuri etnice cari de secole trăiesc în oraşul nostru, paşnic şi în bună înlelegere."

V. - Un alt punct important din proclamatie se referă la idealul politic al revolutiei timişorene, care se rezumă la întoarcerea la valorile autentice ale democratiei şi civilizatiei europene."

Intre lozincile lansate de multime chiar din ziua de 16 Decembrie a fost şi aceea a pluralismului politic. "Vrem alegeri libere" s'a auzit strigându-se din toate piepturile.

"Suntem convinşi, spune proclamatia, că fără partide politice puternice nu poate exista democratie autentică de tip european."

Timişorenii se ridică contra aşa zişilor disidenti ai partidului comunist, cari au ajuns astăzi în fruntea statului. "Timişoara a pornit Revolutia împotriva întregului regim comunist şi întregei sale nomenclaturi şi nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politică unei grupe de disidenti anticeauşişti din interiorul partidului comunist român. Prezenta acestora în fruntea tării face moartea eroilor din Timisoara zadarnică. "

VI. -Un punct din programul timişorenilor care face onoare revolutionarilor din acest oraş şi arată grdul lor de maturitate politică, se referă la mobilele materiale ale revolutiei. Timişorenii n' au făcut revolutie pentru a obtine salarii mai bune. Nu pentru bani s'au jertfit, ci pentru libertate.

"Timişorenii n'au făcut Revolutie pentru salarii mai mari sau pentru alte avantajii materiale. Pentru aceasta era suficientă o grevă. Suntem toti nemultumiti de sistemul de salarizare, şi totuşi niciun colectiv n'a făcut grevă pentru mărirea lefurilor şi nu au trimis delegati să trateze cu guvernut revendicări materiale exclusive."

VII. - Proclamatia stabileşte şi normele de respectat în viata economica. Timişorenii sunt pentru initiativa particulară în economie, căci "nu vom avea niciodată pluralism politic fără pluralism economic."

"Suntem pentru europenizarea României, dar nu dorim copierea tale-quale a sistemelor capitaliste occidentale, cari îşi au neajunsurile şi inechitătile lor."

Timişorenii proclamă necesitatea unui fel de capitalism popular. Dacă se privatizează întreprinderile tării, "atunci actiunile unei întreprinderi se cuvin a fi oferite spre cumpărare în primul rând lucrătorilor ei."

VIII. - Tinerii revolutionari dela Timişoara recunosc valoarea românilor plecati în exil.

" Toi trebue chemai pentru a pune umărul la reconstructia tării.

"Din păcate, instigati de forte obscure, s'au găsit şi oameni cari să-i hulească pe exilatii întorşi, să-i califice de trădători. Este o atitudine ce nu ne face cinste.

"In disperarea care ne-a stăpânit in ultimii 40 de ani, poate că nu a fost român căruia să nu-i treacă prin minte măcar odată, să scape de mizerie, luând calea exilului. Multi dintre românii aflati astăzi departe de tară au plecat după persecutii politice şi chiar după ani grei de închisoare. Ar fi o ruşine din partea noastră să-i hulim cu vorbele activiştilor comunişti de odinioară.

"Exilul românesc înseamnă sute de profesori eminenti, care predau la cele mai mari Universităti din lume, mii de specialişti pretuiti in cele mai mari firme occidentale, mii de muncitori calificati în tehnologiile cele mai avansate. Să fim mândri de ei şi să transformăm răul in bine, făcând din trista şi dureroasa diasporă românească, o fortă înnoitoare pentru România."

Proclamatia dela Timişoara este o sinteză politică de înalt nivel intelectual care poate servi ca program oricărui partid conştient de răspunderile lui fată de natiune.

Considerăm minore şi trecem cu vederea greşelile ce le fac redactorii Proclamatiei când se referă la nationalismul românesc şi la mişcarea legionară.

Sunt şi ei victimele propagandei a 40 de ani de regim comunist, care condamna nationalismul, ca o idee dăunătoare sistemului de opresiune. In nenumăratele sale cuvântări, Ceauşescu se referea permanent la pericolul nationalismului, ca la o fort ă retrogradă şi obscură, care mai dăinueşte in anumite straturi ale populatiei.

In ce priveşte mişcarea, grupările cari si-au asumat răspunderea acestui manifest, pun pe acelaşi plan extremismul de stânga şi extremismul de dreapta. Comunismul este sever condamnat de autorii proclamatiei si se cere interzicerea partidului comunist în alegeri, sub orice formă ar apărea. La extrema dreaptă, nu putem fi decât noi, mişcarea legionară, dacă identificăm bine gândirea lor, căci o referintă directă nu exista. Atragem atentia tinerilor revolutionari dela Timişoara că nu putem fi asimilati nici cu extrema dreaptă nici cu fascismul sau alte organizatii similare. Noi suntem o expresie a nationalismului românesc autentic, fără ingerinte streine. Am luptat permanent contra comunismului dela aparitia lui în Rusia în 1917 şi până la prăbuşirea lui în România, la 22 Decembrie 1989.

Horia Sima