H o r i a S i m a . c o m

" Cauza naţională nu se serveşte cu întreruperi, cu absenţe nemotivate, cu vacanţe, ci numai prin permanenţă în efort. "

Revista TOTALITÉ: O MISCARE CAVALEREASCA IN SECOLUL XX: GARDA DE FIER

Revista franceză de dreapta "TOTALITÉ" a dedicat recent două numere Mişcării Legionare -Garda de Fier- prezentând cititorilor intr'un volum de 239 de pagini colaborările unor mature valori intelectuale europene ca: Georges Gondinet, Remy de Laon, Pierre Gourinard, Juliu Evola, Claudio Mutti y Antonio Medrano si ale câtorva legionari marcanti, Faust Bradescu, Ovidiu Gaina, Ion Halmaghi, I. Tolescu, Ilarion Albu Petrican si altii.

Obişnuiti numai cu actiunea denigratorie din ultimii ani a dusmanilor din România si streinătate apartia acestui volum dedicat memoriei si gândirii politice a Căpitanului, doctrinei lui şi Mişcării Legionare initiată de el, este o surpriză Şi o mare mângâiere.

O surpriză pentrucă recunoaşterea atâtor virtuti vine din Franta pe care o consideram pierdută in marasmul ideologiilor negative care o frământă si o măngâiere, pentrucă ecoul suferintelor şi martiriul atâtor legionari şi nationalisti europeni, începe să deschidă drum si noi orizontiri politice tineretului continental de astăzi, aşa cum o mărturiseste prezentarea cărtii făcută de directorul Georges Gondinet. Citez:

"Titlul "TOTALITÉ" nu implică o referintă la vreun totalitarism politic.

El marchează pur si simplu in zorile lungului marş al revolutiei europene, vointa de a incepe o luptă totală -spirituală, culturală si politică- impotriva fortelor fătise sau ascunse, hotărîte să ducă la sfârşit procesul început de multă vreme de denaturare completă a Europei şi trecerea ei in muzeul istoriei..

In acest sens "TOTALITÉ" va lămuri şi sustine in Europa şi in afara ei, mişcările înfaptuind in directia luptei de eliberare natională si populară împotriva oligarhiilor mondialiste, luptă care este reflexul invizibil, in conditiile istorice de astăzi, al bătaliei dusă in culisele istoriei între Traditie si Subversiune".

Doctrina mântuitoare a Căpitanului, persecutată in tara de origine, se universalizează.

Ce compensatie mai mare, pentru atâtea jertfe pe altarul credintei puteam cere Arhanghelului Mihail patronul Legiunii şi ce alt omagiu mai eloquent s'ar fi putut aduce la 13 Septembrie curent in cel de al 85-lea aniversariu al naşterii lui?

Carpatii

REPRODUCEM INTERVIEW-UL COMANDANTULUI HORIA SIMA LUAT DE GEORGES GONDINET, DIRECTORUL REVISTEI

INTREBARE: - Domnule Horia Sima, aş vrea să incep această convorbire prin câteva chestiuni asupra intemeietorului şi şef istoric al Gărzii de Fier, Corneliu Zelea CODREANU. Puteti să ne trasati un portret, precizându-ne dacă personalitatea lui Corneliu Codreanu nu era, pentru a relua expresia şi clasificarea sociologului Max Weber, aceea a unui "şef carismatic", adică a unui om intrupând, pentru un intreg grup social, promisiunea unei schimbări radicale, pe plan religios ca şi pe cel politic.

RASPUNS: - In câteva cuvinte, este foarte greu de a infâtişa portretul lui Corneliu Codreanu. Ar trebui o carte. In lucrarea mea, "Histoire du Mouvement Legionnaire" se găsesc numeroase referinte la figura Căpitanului, intre altele şi un portret fizic al lui. Atracţia ce-a exercitat-o Corneliu Codreanu asupra generatiei noastre se datoreşte nu numai ideilor lui, ci şi unei specii de "carisme" incorporate in propria lui persoană. Codreanu era un "manifest viu", cum l-au definit unii din contemporanii lui. Simpla lui prezentă între oameni producea un efect mai mare decât cel mai vibrant discurs. "Omul Nou" programat de Capitan, nu era o abstractiune spirituala, ci se reflecta in aparitia lui maiestuoasa, de o rara frumusete.

Conceptia de viata a Capitanului, doctrina lui, nu era straina de realitatea nationala. Ea corespundea celor mai inalte aspiratii ale neamului nostru. Fiecare popor are un ethos al lui, o imagine spirituală, care îi defineşte personalitatea lui istorica. Fondatorul Mişcării se inspira permanent in actiunde lui, din acest suflet colectiv, din această valoare intrinsecă şi inalienabilă a poporului românesc. "Carisma" Căpitanului provenea din această interpretare justă a energiei interioare a ncamului nostru. Era normal ca multimile să-l urmeze cu elan, descoperind in el pe făuritorul destinului national. Schimbările pe care le preconiza Corneliu Codreanu in toate domenife vietii publice, nu erau decât consecinţa ideii centrale ce şi-o făurise despre misiunea neamului romănesc in lume.

INTREBARE: - Ce diferentă vedeti Dv. intre "cultul personalitătii" de care s'a putut bucura, spre exemplu, Stalin, şi admiratia sau fidelitatea care înconjurau pe Corneliu Codreanu?

RASPUNS: - Stalin sau alti tirani ai istoriei nu erau iubiti de popor, ci temuti. Fără exercitiul puterii şi fără de instrumentele teroarei, ei nu mai reprezentau nimic. De azi spre mâine ar fi dispărut in neantul istoriei.

Corneliu Codreanu n'a fost la guvern nicio zi şi toată viata lui a fost persecutat de cei ce detineau puterea, indiferent de regim. Ataşamentul maselor populare pentru Căpitan, care nu s'a stins nici până astăzi, se explică prin fluidul spiritual care emana din el şi care revela acestor mase propriul fond sufletesc, de care aveau până atunci doar un presentiment, o vagă cunoştintă. In aceste cazuri, cum spune chiar el, vointa şefului şi vointa multimilor se suprapun, fără nicio constrângere, prin adeziune naturală, ca intre părinti şi copii.

INTREBARE: - Anumiti duşmani ai Gărzii de Fier, încercând să murdărească nationalismul românesc al lui Corneliu Codreanu, au făcut aluzie la originea părintilor. Despre ce este vorba in mod exact?

RASPUNS: - Este vorba de o metodă curentă de denigrare, deşi absurdă şi ridicolă, care nu afectează întru nimic personalitatea lui Corneliu Codreanu, nationalismul său sau valoarea sa spirituală. A se deschide o asemenea problemă, însemnează a da probă de un rasism foarte îndepărtat de tendinta franceză şi de mentalitatea românească.

Nationalismul românesc nu este rasist. Este Român origine se identifică cu destinul poporului nostru şi îl serveşte cu credintă şi dragoste, indiferent de originea lui etnică. In Miscare am avut legionari din toate nationalitălile conlocuitoare ale României şi unii din ei au devenit figuri de prima linie, căzănd in luptă sau suferind moarte de martir.

In ceece-l priveşte pe Corneliu Codreanu, tatăl său, prof. Ion Zelea Codreanu, era Român neaoş din Bucovina, aşezat in Moldova cu mult înainte de Primul război mondial. In partea mamei, după unii biografi, a existat in familie o îndepărtată suvita germană. Pe aceasta imperceptibilă picătură de sânge "străin", anumite persoane "binevoitoare" au brodat o adevărată canava de nerozii anti-nationaliste.

Cum spuneam mai sus, in Garda de Fier niciodata nu s'a pus o asemenea problemă, nici din punct de vedere religios, nici rasial, admitându-se adevărul că o natiune este in primul rând o entitate spirituală, chiar dacă e formată din mai multe grupuri de origini diverse şi uneori chiar de rase diferite.

INTREBARE: - Julius Evola, care a avut ocazia să-l cunoască pe Corneliu Codreanu, vede in el, in "Le chemin du Cinabra", autobiografia sa spirituală, "una din figurile cele mai demne si mai bine orientate spiritual" ce-a putut intâlni in mişcările nationaliste din această epocă. Acest lucru pune problema creştinismului lui C. Codreanu (şi, in consecintă, a Gărzii de Fier). Ce gânditi Dv.? Si ce rol se poate atribui veneratiei lui Corneliu Codreanu pentru Arhanghelul Mihail?

RASPUNS: - Codreanu era un creştin convins, dar semnificalia creştinismului său nu se referă la el ca persoană, ci la opera politică ce-a realizat-o. Mişcarea Legionară, creată de el, este o mişcare structurată religios şi prin această caracteristică se distinge de celelalte miscari nationaliste contemporane.

Filozofia de baza a Miscarii este crestinismul. In acest sens putem preciza ca, Corneliu Codreanu n'a urmarit sa capteze aderenti, ci sa-i transforme pe acestia in sens crestin. Toata educatia legionara pleaca dela ideia formarii unui "om nou". Or, omul nou conceput de Căpitan nu era decât omul creştin proectat in aria vietii publice.

Bine'nteles, Comeliu Codreanu nu este nu întemeietor de o nouă religie şi nici nu s'a amestecat in afacerile Bisericii, pentru care arată cea mai adâncă veneratie. El a rămas toată viata un om politic, preocupat de binele şi mântuirea neamului său. Inzestrând însă Mişcarea cu un substrat religios, el voia să înnobileze viata politică, să o scoată din jungla intereselor şi ambitiilor şi să o înalte la un rang spiritual. Politica, adevărata politică, nu e un joc de interese, ci trebue să se subordoneze legilor divine.

Corneliu Codreanu a ales ca patron al Legiunii pe Arhanghelul Mihail, pentrucă lupta lui din cer contra lui Lucifer era un drum de urmat pentru toate popoarele care trebue si sară in apărarea lui Cristos când inamicii Bisericii vor sa-i distrugă opera Lui pămănteană. Arhanghelul Mihail mai reprezenta şi altceva pentru Căpitan: triumful final al puterilor Binelui contra Răului.

INTREBARE: - Viata lui Corneliu Codreanu, presărată de inchisori şi suferinte, încoronată de martiriu, nu provoacă in mod irezistibil o apropiere de Imitatio Christi?

RASPUNS: - Intr'un anumit sens se poate vorbi de o Imitatio Christi, dacă ne referim la Codreanu ca om, ca persoană singuratică. Dar misiunea vietii lui a depăşit granitele mântuirii proprii, consacrăndu-se măntuirii neamului său.

Este greu să te consacri perfectiunii interioare, devenind un imitator al lui Cristos. Dar este infinit mai greu, delicat şi anevoios ca să smulgi din apatie şi mizerie milioane de oameni, arătându-le drumul de urmat pentru a-şi împlini destinul lor istoric, hărăzit de Dumnezeu.

Inchisorile şi suferintele lui Corneliu Codreanu, încoronate de martiriu, sunt consecinta luptei lui pentru poporul nostru. Căpitanul vedea departe şi şi-a dat seama că fără o schimbare politică radicală, fară o nouă orientare, natiunea noastră va cădea in robia ateo-marxiştilor. Ca şi Arhanghelul Mihail, el s'a luptat cu puterile Răului, cari l-au prigonit cu înverşunare şi până la urmă, l-au ucis. L-au ucis pentrucă vedeau in el un trimis al Cerului, o posibilitate (prin măretia spirituală a mişcării lui), ca România -şi poate Europa întreagă- să scape din cursa ce le-o pregăteau.

INTREBARE: - Să trecem, dacă voiti, la câteva puncte de istorie a Miscării Legionare Române. La ce corespundea întemeierea ei?

RASPUNS: - Intemeierea Mişcării Legionare a corespuns unei necesităti istorice nationale şi chiar europene.

Către 1922, s'a produs in România un conflict de generatii. Studentimea română, intr'un moment de iluminare colectivă, a pornit pe un alt drum politic, făurindu-si un nou ideal. O natiune nu poate trăi, aşa zicând, din renta trecutului; ea trebue să se intrebe permanent asupra viitorului său, punându-si problema unui nou obiectiv.

In acest sens, noua generatie şi-a fixat scopul: "Idealul ce trebue să ne calăuzească, nu trebue să fie o atitudine pasivă in fata evenimentelor, ci o consolidare a patrimoniului fizic şi spiritual al neamului nostru. România se poate pierde fără o politică lucidă şi viguroasă pe plan intern şi extern".

Din punct de vodere european, mişcarea de redeşteptare natională din 1922 a coincis cu fonomene asemănătoare in mai toate tările continentului nostru. Pretutindeni s'a observat o efervescentă natională, provocată do teama ca Europa sa nu cadă victima revolutiei bulşevice.

Mişcarea Legionară a fost întemeiată ceva mai târziu, in 1927, dar a continuat şi a dus la plenitudine idealurile generatiei dela 1922. Dealtminteri, intemeierea Mişcării, in frunte cu Corneliu Codreanu şi Mota, au fost ei inşişi protagonişti ai reactiei studenteşti contra conformismului predicat de vechea generatie.

INTREBARE: - Ce putem crede de ipotoza după care asasinarea lui Corneliu Codreanu ar fi fost sugerată de Hitler regelui Carol II, in timpul întrevederei dela Berchtesgaden, in intentia de "a pacifica" România'?

RASPUNS: - Ipoteza este falsă. Dimpotrivă, Hitler avea un cult pentru Codreanu, pe care-l considera "părintele nationalismului european". In întrevederea dela Berchtesgaden, Regele Carol a ridicat problema Gărzii de Fier, pentru a afla care sunt relatiile Mişcării cu Germania national-socialistă şi dacă Garda de Fier se bucura de sprijinul Reich-ului. Hitler, fără sa-si dea seama de intentiile Regelui, a răspuns că guvernul german nu se amesteca in afacerile interne ale Romaniei. Regele a fost foarte multumit cu acest raspuns, socotind ca Hitler îi da mana libera sa procedeze cum crede de cuviinta contra Legiunii.

In realitate, regele a surprins buna credinta a lui Hitler, care nici pe departe nu se gândea la iminenta crimei. Dovada e că atunci când a aflat de asasinarea Căpitanului, a avut un acces de furie. A dat ordin să fie restituite guvernului român toate decoratiile primite de mandatari ai Reich-ului si relatiile diplomatice au intrat intr'o fază critică.

Hitler s'a considerat ofensat personal ca la câteva zile după întrevederea dela Berchtesgaden, să fie ucis Codreanu, ca şi cum Regele ar fi avut aprobarea lui. Nu trebue insă uitat că, înainte de Germania, Regele Carol vizitase Londra şi Parisul. Nu este exclus ca in aceste capitale să fi primit sugestii să lichideze pe Codreanu...

INTREBARE: - Cum se face că Garda de Fier a putut supravietui îngrozitoarelor represiuni din 1938?

RASPUNS: - Din acelaş motiv pentru care a supravietuit şi creştinismul după persecutiile din primele veacuri. Din sângele martirilor s'au născut noi legionari! Dar mai trebue avut in vedere şi faptul că Mişcarea Legionară dispunea in 1938 de cadre puternice si peste 200.000 de mombri. Pierderile au fost teribile, dar mai aveam rezerve din care s'au recrutat noii conducători. Cu victoria dela 6 Septembrie 1940, numărul legionarilor incadrati a crescut in mod sensibil, încât viitorul a fost asigurat.

Mişcarea Legionară a fost un fenomen colectiv de profunzime. Intre ea şi natiune s'a realizat o întrepătrundere aşa de puternică, încât Garda de Fier a putut supravietui tuturor prigoanelor şi imenselor pierderi de vieti omeneşti.

INTREBARE: - Explicati-ne problema diarhiei cu generalul Antonescu şi conflictele la care aceasta a dat loc.

RASPUNS: - N'a fost niciodată o diarhie propriu zisă, ci numai o colaborare între Mişcare şi Conducătorul Statului, bazată pe faptul că am câştigat in comun victoria dela 6 Soptembrie 1940. N'a fost deci o diarhie, pentrucă toate puterile Statului erau concentrate in mâna generalului Antonescu. Nicio numire importantă şi nicio lege nu se puteau realiza fără aprobarea lui. In cadrul acestei colaborări, noi aveam un anumit rol şi dispuneam de anumite Ministere.

Conflictul a început din momentul in care Antonescu a pretins sa fie proclamat şi şef al Mişcării Legionare. Era o pretentie absurdă, deoarece el era străin de mişcare şi in niciun caz n'ar fi fost acceptat de masele legionare. Voia să imite pe Franco, care insă avea justificarea unui război civil dus la victorie.

Or, in România, generalul Antonescu a fost tributar sacrificiilor legionare şi nu invers. Fără actiunea revolutionară a Legiunii dela 3 Septembrie, Generalul nu ar fi ajuns Conducător al Statului. Văzând că întâmpină rezistentă, s'a gândit sa se desprindă de noi, uzând de armată. Dar cum nu era sigur nici pe armată, in sânul căreia ne bucuram de mari simpatii, si-a pus toată nădejdea in armata germană care se găsea in România, in virtutea conventiilor încheiate.

Pentru a capta asentimentul lui Hitler, a început o campanie de intrigi la Berlin contra Mişcării Legionare, prezentând-o ca o mişcare anarhică şi incapabilă de o actiune constructivă in Stat. Rezultatul acestor intrigi fu că Hitler, in evenimentele din Ianuarie 1941, a trecut de partea Generalului dând ordin armatei germane din România să-l sprijine pe acesta in... "restabilirea ordinei"!

La 21 Ianuarie 1941, Antonescu a dat pur şi simplu o LOVITURA DE STAT, răzvrătindu-se contra ordinei contitutionale existente, pe când legionarii n'au făcut altceva decât sa se apere această ordine. Am cedat abia in momentul când am fost puşi fată in fată cu ultimatul lui Hitler.

INTREBARE: - După lovitura de Stat a goneralului Antonescu, la 21 Ianuarie 1941, care a fost soarta legionarilor refugiati in Germania? Au avut ei un statut "privilegiat" cum insinueză o anumită presă?

RASPUNS: - In tratamentul ce l-a aplicat guvernul german legionarilor refugiati in Germania sunt două faze:

1) In anii 1941-1942, li s'a fixat domiciliu fortat in anumite localităji, şi majoritatea legionarilor au lucrat in fabrici.

2) Incepând dela sfârşitul anului 1942, au fost internati in lagăre de concentrate la Buchenwald, Dachau şi Schsenhausen-Oranienburg.

Statutul de "favoare" de care vorbeşte o anumită presă, s'a redus la faptul ca legionarii internati traiau separati de masa detinutilor, ca niste fiare periculoase, intr'un lagar separat in mijlocul marelui lagar, inconjurati de o dubla retea de sarma ghimpata, care-i facea mai prizonieri decat ceilalti.

Eu, personal, am fost internat in închisoarea lagărului din Sachsenhausen. Trăiam într'o celulă, cu totul izolat de ceilalti camarazi şi de lumea exterioară.

INTREBARE: - România cade in mâna marxistă la 23 August 1944. Dv. constituiti un Guvern National Român la Viena. Reamintiti-ne care a fost drumul Dv. in sânul Mişcării, care v'a condus la această înaltă responsabilitate.

RASPUNS: - Mă aflam in lagărul de concentrare din Sachsenhausen când a capitulat România la 23 August 1944. A doua zi, 24 August, am fost scos din lagar, dus la Berlin şi de acolo, mai departe, până la Rastenburg, in Prusia Orientală, unde era Cartierul General al Fuhrer-ului. Am vorbit cu Himmler şi Ribbentrop, cari mi-au solicitat colaborarea. Pe Hitler nu l-am văzut.

Date fiind circumstantele tragice ale României, datoria Gărzii de Fier era să continue lupta. Am acceptat in principiu să formez un guvern national care să mobilizeze poporul român contra invaziei sovietice. Am redactat o "Proclamatie" către tară, care a fost transmisă prin radio. Apoi, am început să organizez rezistenta contra cotropitorului cu mijloacele sumare de care dispuneam.

Totuşi, ocupatia tării de către diviziile ruseşti s'a desfăşurat prea repede ca să putem opri invazia pe Carpatii meridionali. Nemaiexistând un teritoriu national liber, am format un Guvern National la Viena.

INTREBARE: - Cum explicati că legionarii au beneficiat de un "tratament de favoare" din partea Aliatilor?

RASPUNS: - Chestiune de logică. Legionarii nu puteau fi incadrati in categoriile fixate de Aliati pentru a fi traşi la răspundere pentru crime din timpul războiului.

Noi am fost eliminati dela putere in România înainte de începerea războiului contra Rusiei Sovietice. Cea mai mare parte a legionarilor au făcut războiul ca simpli soldati pe front, fără a fi participat la răspunderea lui politică. Altii, cu zecile de mii, se aflau in închisori, iar cei din Germania mucegăiau in lagăre de concentrare.

Nu ne puteau acuza nici de "crime contra umanitătii" in cursul războiului, noi inşine fiind victime ale Puterilor Axei. Guvernul dela Viena nu intra nici el printre clauzele precise ale "pedepselor". Aliatii au fost chiar foarte impresionati şi de faptul ca, in timpul războiului, desi nationalişti, am fost internati in lagăre de concentrare. Au făcut in plus, cercetări asupra comportamentului legionarilor in exil şi, ca unnare a acestor rezultate, Garda de Fier a beneficiat de o decizie de "neurmărire", unică in analele ultimului război.

INTREBARE: - Ce a făcut Mişcarea Legionară pentru a rezista ocupatiei sovietice şi "marxizării" României?

RASPUNS: - Multe lucruri şi semnificative in conditiile şi circumstantele de atunci.

Am format o armată natională, care a luptat pe Oder in ultimele luni ale războiului.

Am paraşutat in România peste o sută de legionari instruiti in şcoli speciale. Aceste echipe de legionari au pus bazele mişcării de rezistentă contra ocupatiei sovietice, începând din toamna anului 1944, intr'o perioadă când vechile partide -resposabile de actul dela 23 August- colaborau cu comuniştii, fără să-si dea seama de tragedia ce va urma.

Noi am fost primii cari am pus mâna pe arme pentru a combate pe bolşevici şi uneltele lor incoştiente. Noi am fost deasemenea ultimii cari am părăsit această luptă, in 1956, după revolta ungară, când am văzut că Aliatii occidentali tolerează ca diviziile sovietice să înnăbuşe aspiratia spre libertate a acestui popor. Era clar că Aliatii occidentali aplicau ad litteram acordurile dela Yalta, pe baza cărora Europa a fost împărtită in sfere de influentă. Nu mai era loc, nici in România, pentru o mişcare de rezistentă.

INTREBARE: - Poporul român este încă deschis actiunii Gărzii de Fier?

RASPUNS: - Greu de spus. Teroarea care domneşte in Romănia după inscăunarea regimului comunist, inlătură din sufletul oamenilor orice veleitate de a se manifesta deschis. Pentru a nu pune in pericol populatia, am renuntat la orice interventie directă. In conditiile existente, orice mişcare de rezistentă este hărăzită eşecului.

Fără indoială, mai există legionari care mentin focul sacru al doctrinei si eforturile lor izolate pot avea o anumita influenta asupra noilor generatii. Avem proba concreta prin numerosi refugiati recenti care, ajungand in Occidentul liber, ne cauta si se afiliaza organizatiilor legionare din tarile unde se fixeaza.

Din nefericire, pentru cei mai multi, contactul cu Garda de Fier nu este decât un vis. Noile generatii sunt sever supravegheate şi ce ştiu despre Mişcarea Legionară nu-i decât ceeace au învătat in şcoli sau ce au citit in cărtile de istorie editate de regim, adică numai minciuni şi infamii la adresa Gărzii de Fier. Ceeace nu-i impiedecă să vrea să cunoască această mişcare de care regimul are atâta frică, chiar declarând-o "inexistentă". Gândul care-i animă este următorul: "Dacă regimul comunist acuză Garda de Fier de atâtea defecte, infamii, trădări, crime şi josnicii, însemnează ca realitatea este riguros contrară".

INTREBARE: - Să revenim la câteva problema de doctrină şi de actiune. In ce termeni concepeti Dv. azi, "chestiunea iudaica" pe care Garda de Fier voia s'a rezolve?

RASPUNS: - Mai întâi, trebue precizat că, in chestiunea evreească, Mişcarea Legionară n'a adoptat un punct de vedere rasial sau religios, cum a fost cazul cu National-socialismul sau alte mişcări politice. "Antisemitismul" nostru, sau mai exact "anti-iudaismul" nostru era de origine economică şi socială. Evreii acaparaseră in proportie de 70 °/o bogătiile tării, incât păturile sociale mijlocii şi proletare trăiau intr'o stare vecină cu mizeria. Singurii beneficiari erau Evreii şi oamenii partidelor care le acopereau speculatiile. Situatia tindea către o dominare totală a natiunii de către minoritatea iudaica.

Astăzi, chestiunea iudaica se pune in termeni diferiti. Numârul populatiei evreeşti a scăzut simtitor in România, cea mai mare parte emigrând in Israel sau in Statele Unite. Cei rămaşi nu mai continua o amenintare virulentă ca altadata. Deci, problema iudaica nu va mai constitui o acuitate permanentă pentru desvoltarea viitoare a tării noastre.

INTREBARE: - Prin ce se diferentiază Garda de Fier de fascismul italian şi de national-socialismul german?

RASPUNS: - La această chestiune a răspuns in termeni pertinenti însuşi intemeietorul Mişcării, într'o conversatie avută cu Julius Evola, la Bucureşti, in 1937.

Fascismul, spunea el, exaltă valoarea Statului, al învelişului exterior al unei natiuni. Il compara cu o haină. National-socialismul da la o parte haina şi se interesează de corpul natiunii. Exaltă rasa, componenta biologică a unei natiuni.

Mişcarea Legionară patrunde mai adânc, interesându-se de sufletul unei natiuni. Ea exaltă ethosul spiritual al unui popor. Nimic nu parte fi adăogat la caracterizarea celor trei mişcări formulată de Corneliu Codreanu.

INTREBARE: - In clipa in care cosmopolitismul încearcă desrădăcinarea tuturor popoarelor, când orice problemă gravă are un răsunet international, nu credeti că un efort ar trebui facut pentru a se depăşi nationalismul printr'un autentic universalism traditional?

RASPUNS: - Nationalismul nu trebue in niciun caz abandonat, aşa cum vrea cosmopolitismul, şi nici depăşit ca să ajungem la o fraternitate universală.

Nationalismul este seva din care se hrănesc toate popoarele. Eliminându-l, e ca şi cum le-am smulge din rădăcinile lor. La acest stadiu, natiunile se descompun şi pier.

Dimpotrivă, valorile nationale trebuesc adâncite, cultivate la maximum şi purificate de ingrediente care nu le apartin. Inainte de toate, din sfera nationalismului, trebue expulsat şovinismul şi imperialismul. Atunci, toate natiunile vor trăi in pace şi se va putea ajunge la un universalism traditional, sau mai bine zis, creştin. Creştinismul garantează convergenta spirituală a tuturor natiunilor, prin faptul că proclamă că natiunile sunt creatii divine şi fiecare are o misiune de îndeplinit in istorie.

INTREBARE: - Se vorbeşte mult de un "om nou" in doctrina legionară. Ce ascunde aceasta expresie?

RASPUNS: - Comeliu Codreanu spunea ca inainte de toate Mişcarea Legionară este o operă educativă, o mare şcoală spirituală, in care "dacă la un capăt intră un om, la celalalt trebue să iasă un erou". Transformarea ce-o suferă individul in şcoala legionară este aparitia unui "om nou". Un individ amorf, apatic, insensibil la durerile neamului, orientat exclusiv spre satisfacerea egoismelor lui, devine, după trecerea prin viata legionară, un individ dezinteresat, care-şi vede împlinirea vietii lui in jertfa pentru neam.

După noi, prin şcoala legionară, individul se încadrează in ordinea naturală a creatiei. Individul in cadrul neamului, iar neamurile in cadrul si sub ascultarea legilor divine. Aceasta reintoarcere a individului spre lumea valorilor eterne este echivalentul "omului nou".

INTREBARE: - Imediat dupa razboi, intr'o carte publicata in franceză, in 1951, "Destinée du Nationalisme", afirmati că destinul nationalismului se confundă cu destinul democratiilor. Este încă convingerea Dv.?

RASPUNS: - Nu trebue confundată importanta cuvintelor. Nu există incompatibilitate radicala între termeni când există o aplicare strictă şi cinstită a importantei lor doctrinare. Toată confuzia reiese din faptul că "democratii" nu aplică cum trebue principiile "democratiei".

Un scriitor politic român, Aurel Popovici, intr'o carte publicată in 1910, a pus alternativa "Nationalism sau Democratie". După el, ar exista o incompatibilitate organică şi inseperabilă intre nationalism şi sistemul democratic de guvernare. Mie, mi se pare că cei doi termeni pot coexista (ceeace sustineam şi in lucrarea mai sus citată), dar trebue bine delimitată sfera celor două notiuni.

Nationalismul nu este o valoare de natură trecătoare. El este manifestarea specificului unei natiuni, a ethosului său national. Nationalismul este o constantă, este realizarea istorică a unei natiuni. De aceea, chiar când nu este afişat expres sau când este repudiat ca doctrină, nationalismul continuă sa-şi producă efectele.

Democratia este mai mult o tehnică politică, destinată să descopere curentele de opinie in sânul unei natiuni. Rolul democratiei se reduce la problema alegerilor, la momentul electoral pentrucă, după aceea, nu guvernează in niciun caz "democratia", ci partidele ieşite biruitoare din urne.

Nationalismul nu vede nicium inconvenient să se exprime in forme democratice, pentrucă nu-i este frică de urne. E tocmai ceeace-l confundă cu destinul democratiilor. Dar, nimic mai mult! Mişcarea Legionară, chiar dela originele ei, a declarat că va respecta Constitutia şi va lupta pe căi legale pentru cucerirea puterii. Astfel, se arăta mai democrata decât partidele zise "democrate". Deoarece acestea au violat continuu propriul lor sistem, guvernând cu metode dictatoriale. Deaceea afirmam mai sus că este necesar să se judece bine importanta cuvintelor.

INTREBARE: - Deoarece anti-comunismul rămâne orientarea prioritară a actiunei legionare in lumea modernă, cum îl concepeti Dv. pe un plan practic?

RASPUNS: - In acest moment, dat fiind circumstantele internationale, nu putem face altceva decât să dăm alarma asupra pericolului comunist prin memorii, articole de ziar, cărti şi alte manifestatii semnificative. Ceeace trebue făcut mai ales este să deschidem ochii opiniei publice occidentale asupra primejdiei ce amenintă unnanitatea intreagă şi asupra imensei erori ce s'a comis prin abandonarea Europei Orientale in robia comunistă. Trebuesc convinşi Occidentalii, prin toate mijloacele, că ei constituesc prada viitoare a Molohului roşu, care, sigur de a fi crucificat definitiv prima sa pradă, va ataca şi restul Europei. Trebuesc convinşi că salvarea lor nu trece prin mijlocirea aranjamentelor diplomatice, ci printr'o mobilizare vigilentă şi gata de sacrificiu.

Noi ne îndeplinim deja această sarcină, la scara noastră, dar ea ar trebui să revină in mare, fortelor patriotice şi nationaliste din tările occidentale.

INTREBARE: - Europa, grav atinsă de decadentă, riscă să cedeze într'o zi sau alta sub greutatea imperialismului sovietic. Dat fiind că faza de simplă apărare anti-comunistă pare depăşită, că trebue întrevăzut ce e mai rău (invazia Armatei roşii) si reflectat deja asupra mijloacelor de rezistentă, cum întrevedeti Dv. lupta contra comunismului într'un context de ocupatie militară?

RASPUNS: - Chestiunea ne depăşeşte. Nu trebue uitat că legionarii sunt refugiati politici, tolerati in diferitele tări care i-au acceptat. Rezistenta contra unei invazii sovietice priveşte in primul rând pe cetătenii tărilor in cauză.

Fără indoială, se vor produce convulsiuni la inceput in aceste tări, sub imboldul unei luări de conştiintă generală. Dar dacă invazia se prelungeşte dincolo de un anumit timp, să nu ne îndoim că toate tările libere încă astăzi vor trebui să-si plece capul sub jugul sovietic.

Pentruca Europa Occidentală să nu ajungă in această situatie îngrozitoare, o singură retetă este valabilă: să se prevină această invazie, prin intărirea Pactului Atlantic şi a solidaritătii cu Statele Unite. Deoarece, dacă tancurile sovietice au ajuns la Brest... "lasciate ogni speranza..."

INTREBARE: - Ce importantă acordati Dv. gândirei creştine asupra a ceeace se cheama lupta contra fortelor Raului?

RASPUNS: - In loc de "gandire crestina", eu as spune rolul crestinatatii in lupta contra puterilor Raului.

Comunismul nu este o invazie de barbari. Nu este un imperialism de stil clasic. Nu este nici măcar expresia unei revolte sociale, cum spune doctrina lor. Este o proiectie istorică a puterilor Răului. Pentru întâia oară, Lucifer a izbutit să domine o parte din pământ, creindu-si un Stat "după chipul şi asemănarea lui". Ura cu care urmăreşte comunismul descreştinarea popoarelor nu are altă explicatie.

Ori, ce constatăm? Pentru întâia oară in istorie, societatea creştină -atât de vigilentă in secolele precedente- nu-si mai recunoaşte inamicul. Si este aceeaşi societate care odinioară a format un dig contra invaziilor barbare şi a respins expansiunea arabă şi turcească. Deşi dispun de mijoacele şi puterea de a se infrunta cu comunismul, Statele creştine din Occident preferă compromisul cu ateo-marxismul, fără să-si dea seama că astfel condamnă la exterminare Biserica lui Cristos de dincolo de Cortina de Fier.

Asistăm la un proces de descreştinare a Occidentutui care va avea consecinte nefaste pentru propria lui existentă. Se înşeală acei creştini care cred că abandonând in voia soartei pe creştinii răsăriteni, au potolit şi monstrul bolşevic. Le va veni rândul să îndure aceeaşi soartă. Politica lor -zisă "realistă"- nu constitue nici o garantie şi mult mai putin, un scut pentru securitatea lor. Din contră, nu-i vorba decât de o etapă pe calea propriei lor distrugeri. Salvarea nu mai e posibilă decât printr'o renaştere fulgerătoare a conştiintei creştine a lumii apusene. Este oare realizabilă! !

INTREBARE: - In ce măsură doctrina legionară poate ea inca să joace un rol in lumea informaticei, a proiectilelor autoghidate inter-continentale, a băncilor şi a copiilor zămisliti in eprubetă?

RASPUNS: - Problema aceasta nu se pune numai pentru doctrina legionară, ci pentru orice specie şi formă de nationalism. Si cum nationalismul este forma vie a natiunilor, manifestarea propriei lor existente in istorie, problema se pune in egală măsura pentru toate popoarele: natiunile şi doctrinele nationaliste vor mai putea oare exista in noua perioadă in care a intrat omenirea, dominată de aceste descoperiri ştiintifice?

Afară de cazul că se va extinde comunismul peste tot globul, natiunile vor continua sa-si afirme crezul şi personalitatea lor, căutând fiecare să intre in competitie pacifică cu celelalte. Intr'o lume dominată de tehnică nu va mai fi loc pentru războaie devastatoare. Va avea loc probabil o reîntoarcere către pacea binefăcătoare.

Doctrina creştină dispune de toate elementele ca să opereze pe planul gândirei această convertire a natiunilor, determinându-le la o cooperare loială in interesul tuturor.

INTREBARE: - Ce mesagiu adresati Dv. tinerilor care refuză Europa dela Yalta şi care resping viziunea materialistă a lumii?

RASPUNS: - Noile generatii riscă să-şi piardă definitiv libertatea şi să devină sclavi in imperiul mondial al comunismului, dacă nu se întorc la adevărurile esentiale ale vietii, care sunt: ideea natională şi ideea creştină. Nu poti fi liber şi să te bucuri de drepturile omului într'o natiune de sctavi.

Datoria fiecăruia, tânăr sau bătrân, este in acest moment nu numai de a se opune amenintării din Răsărit, dar de a câştiga bătălia contra comunismului. Intr'un viitor apropiat, sau dispare lumea liberă, sau dispare Imperiul Răului!

TERTIUM NON DATUM EST!

Reprodus din revista Carpatii, Anul XXVII, Nr. 45, Iulie-Sept. 1984